Avizari

EXERCITAREA PROFESIUNII DE MEDIC PE TERITORIUL ROMÂNIEI

  1. DREPTUL DE LIBERĂ PRACTICĂ – GENERALITĂȚI
  2. MEDICII REZIDENȚI ȘI ABSOLVENȚII ÎNCEPÂND CU ANUL 2005
  3. MEDICII CARE AU DEPĂȘIT VÂRSTA DE PENSIONARE
  4. REATESTAREA PROFESIONALĂ DUPĂ ÎNTRERUPEREA PRACTICĂRII MEDICINEI PENTRU O PERIOADĂ MAI MARE DE 5 ANI
  5. AVIZAREA ANUALA A CERTIFICATULUI DE MEMBRU

 

AVIZAREA CABINETELOR MEDICALE

  1. Prevederi generale
  2. Cabinete medicale individuale
  3. Societatea civilă medicală
  4. Cabinete medicale individuale grupate și asociate
  5. Unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale
  6. Organizaţiile nonprofit, fundaţiile şi asociaţiile cu activităţi medicale, asociaţiile profesionale, cultele religioase şi lăcaşele de cult religios, legal constituite

 

EXERCITAREA PROFESIUNII DE MEDIC PE TERITORIUL ROMÂNIEI

  • Condiții legale –

  1. DREPTUL DE LIBERĂ PRACTICĂ – GENERALITĂȚI

Profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile Legii nr.95/2006, republicată, cu modificări și completări ulterioare – denumită „Lege”, (art. 376 al.1) de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină. Acestea pot fi:

  1. a) cetăţeni ai statului român;
  2. b) cetăţeni ai unui stat membru al UE, ai unui stat aparţinând SEE sau ai Confederaţiei Elveţiene;
  3. c) soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
  4. d) membrii de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, republicată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
  5. e) cetăţenii statelor terţe beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
  6. f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b);
  7. g) cetăţeni ai statelor terţe, titulari ai Cărţii Albastre a UE eliberată în România sau de un alt stat membru al UE.

Prin titlu oficial de calificare în medicină se înţelege (art.377 al.3 din Lege):

  1. a) diplomă de medic, eliberată de o instituţie de învăţământ superior medico-farmaceutic acreditată din România;
  2. b) adeverinţă de absolvire a studiilor, eliberată la cererea absolventului, ca urmare a finalizării complete a studiilor, valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
  3. c) certificatul de medic specialist, eliberat de Ministerul Sănătăţii;
  4. d) diploma, certificatul sau un alt titlu care atestă formarea de bază de medic şi respectiv de medic specialist, eliberate conform normelor UE de către celelalte state membre ale UE, statele aparţinând SEE sau de Confederaţia Elveţiană;
  5. e) diploma, certificatul sau un alt titlu care atestă formarea de bază de medic şi respectiv de medic specialist, dobândite într-un stat terţ şi recunoscute de unul dintre statele membre prevăzute la lit. d), de îndată ce titularul său are o experienţă profesională de 3 ani pe teritoriul statului care a recunoscut respectivul titlu de calificare, ori echivalate în România, în condiţiile legii.

Medicii care întrunesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 376 şi sunt membri ai Colegiului Medicilor din România exercită profesia de medic, în regim salarial şi/sau independent (art. 383 al.1 din Lege)

(1) Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 376 care îndeplinesc următoarele condiţii (conf.art.385*) din Legea):

  1. a) deţin un titlu oficial de calificare în medicină;
  2. b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de Lege (art. 388 și 389);
  3. c) sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic;
  4. d) sunt membri ai CMR;
  5. e) prin excepţii prevăzute de Lege; (…)

    *) A se vedea şi Ordinul ministrului sănătăţii nr. 895/2019 privind condiţiile necesare în vederea exercitării profesiei de medic, medic stomatolog şi, respectiv, farmacist pe teritoriul României în cadrul unităţilor sanitare publice şi private.

Potrivit art. 386 din Lege;

(1) Profesia de medic se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însuşite, după cum urmează:

  1. a) medic de medicină generală pentru medicii care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 64 lit. d) din Lege;

(1^3) Medicii care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 64 lit. d) şi care nu au dobândit un titlu de medic specialist în una din specialităţile medicale, clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, exercită profesia cu competenţe limitate, sub îndrumarea şi supravegherea unui medic de medicină generală cu drept de liberă practică, respectiv a unui medic specialist cu drept de liberă practică, cu respectarea prevederilor art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare.

  1. b) medic specialist în una dintre specialităţile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.

(…)

(3) Medicii care au obţinut certificatul de membru al CMR pot desfăşura activităţi medicale potrivit pregătirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică independentă pe bază de contract (după modificări repetate ale legislației civile, actualmente se acceptă titulatura de persoană fizică autorizată, medic colaborator, medic …… <specialitatea>). Calitatea de persoană fizică independentă se dobândeşte în baza certificatului de membru al CMR şi a înregistrării la administraţia financiară în a cărei rază domiciliază medicul. În condiţiile legii, medicii pot înfiinţa şi cabinete de practică medicală (actualmente reglementate de OG nr.124/1998, republicată, cu modificări și completări ulterioare, și Ord. MS nr.153/2003, cu modificări ulterioare).

    2. MEDICII REZIDENȚI ȘI ABSOLVENȚII ÎNCEPÂND CU ANUL 2005

Extras din OG nr.18/2009, cu modificări și completări ulterioare

Art. 22.

(1) Începând cu promoţia 2005 de absolvenţi licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, dobândirea dreptului de liberă practică se face după promovarea examenului de medic specialist.

(1^1) Medicii din promoţia 2005 şi ulterioare care nu au fost confirmaţi medici rezidenţi beneficiază de competenţe limitate şi pot fi încadraţi în unităţi sanitare publice şi private, precum şi în cabinetele medicilor de familie, în funcţia de medic. Încadrarea şi salarizarea se fac în condiţiile legii.

(1^2) Medicii cu competenţe limitate nu pot fi încadraţi în serviciile de ambulanţă şi nu pot intra în relaţie contractuală directă cu casele de asigurări de sănătate.

(1^3) Activităţile medicului cu competenţe limitate se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii în colaborare cu Colegiul Medicilor din România şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii (nr.527/2011)

Art. 22^1

(1) Medicii rezidenţi pot exercita activităţile medicale din domeniul specialităţii de confirmare cu respectarea limitelor de competenţă corespunzătoare nivelului de formare al anului de pregătire în care se află. Depăşirea limitelor de competenţă se sancţionează conform legii.

Art. 23

(1) Medicii rezidenţi care au finalizat pregătirea în rezidenţiat, dar nu au promovat examenul de specialitate, pot fi încadraţi cu contract individual de muncă în unităţi sanitare publice, inclusiv în cabinete medicale individuale, în funcţie de specialitatea în care s-a efectuat pregătirea de rezidenţiat şi sub îndrumarea unui medic cu drept de liberă practică în specialitatea respectivă. În aceste cazuri, încadrarea se va face pe perioadă determinată de un an, cu posibilitate de prelungire anuală, până la maximum 3 ani. Încadrarea se va face pe funcţia de medic, cu salarizarea corespunzătoare de rezident ultimul an, în funcţie de specialitatea de confirmare.

(2) Prevederea de la alin. (1) se aplică şi în cazul medicilor rezidenţi pe post. În intervalul prevăzut la alin. (1) se suspendă contractul individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară unde medicul rezident a ocupat postul.

Art. 24

(1) Absolvenţii facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie licenţiaţi anterior promoţiei 2005 dobândesc drept de liberă practică după finalizarea stagiaturii cu durată de un an.

(2) Pe perioada stagiaturii, drepturile de personal pentru absolvenţii facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie licenţiaţi anterior promoţiei 2005 se suportă de la bugetul de stat.

(3) Activitatea practică desfăşurată de medicii, medicii dentişti şi farmaciştii din promoţii anterioare anului 2005 în afara graniţelor României poate fi echivalată de Ministerul Sănătăţii cu stagiatura cu durată de un an, cu avizul, după caz, al Colegiului Medicilor din România, al Colegiul Medicilor Dentişti din România şi, respectiv, al Colegiului Farmaciştilor din România.

Art. 24^1

În vederea desfăşurării activităţilor medicale specifice, medicii cu competenţe limitate, precum şi medicii rezidenţi care efectuează gărzi potrivit art. 22^1 încheie asigurare de răspundere civilă profesională, potrivit legii.

  1. MEDICII CARE AU DEPĂȘIT VÂRSTA DE PENSIONARE

Art. 391 din Legea nr.95/2006, republicată:

(1) Medicii se pensionează, la cerere, la vârsta de 67 de ani, indiferent de sex. Cererea privind menţinerea în activitate până la împlinirea vârstei de 67 de ani se depune, de către medic, la unitatea angajatoare, cu cel puţin 3 luni înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) La cerere, medicii se pot pensiona în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În unităţile sanitare publice, medicii membri titulari, membri corespondenţi şi membri de onoare ai Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Medicale, cetăţeni români, profesorii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I, doctorii în ştiinţe medicale, care desfăşoară activităţi medicale continuă, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

(4) Medicii care au depăşit limita de vârstă prevăzută la alin. (1) pot profesa în continuare în unităţi sanitare private. Desfăşurarea activităţii se face în baza certificatului de membru şi a avizului anual al CMR, eliberat pe baza certificatului de sănătate şi a asigurării de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv.

(5) În cazul unităţilor sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum şi al unităţilor sanitare publice aflate în zone defavorizate, medicii îşi pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, la propunerea unităţii sanitare publice, cu avizul anual al CMR, prin colegiile teritoriale judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti şi cu aprobarea ordonatorului principal de credite, până la ocuparea posturilor prin concurs.

(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), medicii care îşi desfăşoară activitatea în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, îşi pot continua activitatea, după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi de CMR, prin colegiile judeţene ale medicilor sau al municipiului Bucureşti, pe baza certificatului de sănătate. Necesitatea prelungirii activităţii se stabileşte de către o comisie organizată la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, alcătuită din:

– un reprezentant al casei de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti;

– un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti;

– un reprezentant al colegiului judeţean al medicilor sau al municipiului Bucureşti.

Extras Decizia CMR Nr.4/2008, cu modificări:

Art. 4 al.1) În unităţile sanitare publice, inclusiv în cadrul liniilor de gardă, continuarea activităţii peste vârsta legală de pensionare poate avea loc numai în situaţii excepţionale, respectiv deficit de personal medical şi numai pe perioada în care postul urmează să fie scos la concurs. (…) lit.(f) – este necesar un referat al ordonatorului principal de credite prin care să fie certificat deficitul de personal la nivelul unităţii medicale respective, inclusiv, dacă este cazul, pentru linia de gardă, şi care să aibă anexată dovada scoaterii postului la concurs, precum şi precizarea datei următoare în care postul urmează să fie din nou scos la concurs.

Al. 2) Continuarea activităţii se face cu avizul Colegiului Medicilor din România, aviz eliberat de colegiul teritorial în care funcţionează unitatea medicală (…)

Al.3) Nu se va mai acorda avizul prevăzut la alin. (2) în situaţia în care unitatea medicală nu va organiza un nou concurs pentru ocuparea postului la termenul precizat la obţinerea pentru prima dată a avizului de continuare a activităţii cu caracter medical.

Art. 8^1

(1) Toate avizele de continuare a activităţii peste vârsta de pensionare vor fi emise şi eliberate de către colegiile teritoriale.

(2) Avizul prevăzut la art. 6 se emite de Biroul executiv al Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

  1. REATESTAREA PROFESIONALĂ DUPĂ ÎNTRERUPEREA PRACTICĂRII MEDICINEI PENTRU O PERIOADĂ MAI MARE DE 5 ANI

În cazul în care un medic îşi întrerupe activitatea profesională sau se află într-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, CMR atestă competenţa profesională a acestuia, în vederea reluării activităţii medicale. (art. 392 al.1 din Lege)

Extras din OG nr.18/2009, cu modificări și completări ulterioare:

Art. 29^1

(1) În vederea reatestării competenţelor profesionale şi redobândirii dreptului de practică sau de liberă practică, după caz, pentru medicii care au întrerupt activitatea profesională sau se află într-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România, prin colegiile teritoriale, încheie cu unităţile sanitare acreditate să desfăşoare programe de pregătire în rezidenţiat, inclusiv cu cabinetele medicale individuale de medicină de familie, contracte pentru efectuarea stagiului practic pentru medicii în cauză.

(2) Pe perioada stagiului prevăzut la alin. (1), medicii lucrează sub supravegherea şi responsabilitatea coordonatorilor de program de rezidenţiat, directorilor de program, precum şi responsabililor/îndrumătorilor de formare nominalizaţi conform prevederilor art. 9 alin. (3) din prezenta ordonanță sau a unui medic primar acreditat în acest scop de către Colegiul Medicilor din România în cazul medicilor de familie şi de medicină generală.

(3) Medicii prevăzuţi la alin. (1) au aceleaşi atribuţii şi responsabilităţi ca şi medicii rezidenţi aflaţi în ultimul an de pregătire în cazul medicilor specialişti sau, după caz, competenţe limitate în cazul medicilor de medicină generală şi al medicilor cu competenţe limitate.

(4) Pe perioada stagiului, medicii prevăzuţi la alin. (1) nu beneficiază de drepturi salariale.

(5) La încheierea stagiului pentru redobândirea dreptului de liberă practică, unitatea sanitară acreditată sau, după caz, cabinetul medical individual de medicină de familie eliberează medicului o adeverinţă din care rezultă perioada efectuării acestuia şi sumarul activităţilor desfăşurate.

  1. AVIZAREA ANUALA A CERTIFICATULUI DE MEMBRU

Art. 390 al.1) din Lege: Medicii care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 376 din Lege, exercită profesia pe baza certificatului de membru al CMR, avizat anual pe baza asigurării de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv. Notă: pentru medicii care au depășit vârsta de pensionare, a se vedea inclusiv pct.3.

 

Extras din Decizia CMR nr.16/2016, cu modificări și completări ulterioare:

Art. 16

(1) Avizarea reprezintă procedura prin intermediul căreia este atestată îndeplinirea condiţiilor de exercitare a profesiei de medic prevăzute de lege, conform nivelului de pregătire în profesie, şi se va face pentru specialitatea sau specialităţile în care medicul este confirmat, pe grupe de specialităţi conform Nomenclatorului de specialităţi medicale emis de Ministerul Sănătăţii.

(2) Procedura de avizare anuală a certificatului de membru se desfăşoară la nivelul colegiului teritorial care a eliberat certificatul, în baza unor documente. (…)

(4) Finalizarea procedurii de avizare se concretizează prin eliberarea avizului anual conform prezentei decizii, ca parte componentă a certificatului de membru.

ART. 17

(1) Odată cu avizarea certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, colegiul teritorial va actualiza dosarul profesional al medicului cu privire la toate modificările care au survenit de la avizarea anterioară. În acest sens, medicul va depune copii ale certificatelor obţinute la manifestările educaţionale, creditate ca EMC, la care a participat, precum şi copii ale documentelor justificative cu privire la modificările survenite de la ultima avizare.

ART. 17^1

Titularul certificatului de membru are dreptul să practice profesia numai în specialităţile şi calificările profesionale în care este avizat şi numai în intervalul de timp pentru care există viza Colegiului teritorial al C.M.R., interval care va fi de maximum 1 an

AVIZAREA CABINETELOR MEDICALE

  1. Prevederi generale

Art. 386 al.3 din Legea nr.95/2006, republicată, cu modificări și completări ulterioare:

    Medicii care au obţinut certificatul de membru al CMR pot desfăşura activităţi medicale potrivit pregătirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică independentă pe bază de contract (notă: după modificări repetate ale legislației civile, actualmente se acceptă titulatura de persoană fizică autorizată, medic colaborator, medic …… <specialitatea>). Calitatea de persoană fizică independentă se dobândeşte în baza certificatului de membru al CMR şi a înregistrării la administraţia financiară în a cărei rază domiciliază medicul.

     În condiţiile legii, medicii pot înfiinţa şi cabinete de practică medicală (actualmente reglementate de OG nr.124/1998, republicată, cu modificări și completări ulterioare, și Ord. MS nr.153/2003, cu modificări ulterioare).

OG nr.124/1998, republicată, cu modificări și completări ulterioare:

     Cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistenţă medicală umană preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă. Profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical în una dintre următoarele forme:

    a) cabinet medical individual;

    d) societate civilă medicală.  (Art.2 al.4 – Societatea civilă medicală este constituită din doi sau mai mulţi medici asociaţi şi poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici sau orice altă categorie de personal).   Art. 1 al.1 și 3.

Normele la OG nr.124/1998 – Ord. MS nr.153/2003, cu modificări, completează:

    Furnizarea serviciilor medicale în regim ambulatoriu se realizează prin intermediul cabinetelor medicale, furnizoare de servicii medicale publice, de stat sau private, al unităţilor medicale cu personalitate juridică înfiinţate în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, ori al cabinetelor medicale din structura instituţiilor prevăzute la art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată. (art.1).

    Indiferent de forma de înfiinţare şi funcţionare a cabinetelor medicale, activitatea în cadrul acestor unităţi medicale se va organiza şi se va desfăşura cu respectarea următoarelor principii fundamentale:

    a) au dreptul să lucreze în cabinetele medicale medici şi personal medical autorizat;

    b) medicului i se vor respecta independenţa profesională şi dreptul de iniţiativă;

    c) raporturile de subordonare privesc doar aspectele legate de organizarea funcţională şi administrativă a unităţii medicale, ordinea interioară şi de disciplina la locul de muncă;

    d) activitatea medicală se desfăşoară conform reglementărilor în vigoare, Regulamentului Colegiului Medicilor din România şi Codului de deontologie medicală;

    e) în cabinetul medical se vor desfăşura numai acele activităţi pentru care a fost autorizat cabinetul medical;

    f) soluţionarea litigiilor legate de exercitarea profesiei de medic este de competenţa comisiei de litigii din cadrul Colegiului Medicilor din România.

   Denumirea cabinetului medical va reflecta obligatoriu specificul activităţilor care se vor desfăşura, înscrise în autorizaţia de liberă practică a medicului, eliberată în condiţiile legii.

       Cabinetele medicale se înfiinţează la cererea medicului sau a grupului de medici, în funcţie de forma de organizare, potrivit art. 1 alin. (3).

  Notă: conform completărilor din norme, în cazul unităților cu personalitate juridică, cererea se completează de reprezentantul legal medical al acestora.

     Actul de înfiinţare a cabinetelor medicale, indiferent de forma de organizare este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale, care se întocmeşte şi se păstrează de direcţiile de sănătate publică. O copie de pe certificatul de înregistrare se înmânează titularului/reprezentantului unității medicale.

      Înfiinţarea de sedii secundare va respecta întreaga procedură de înfiinţare a cabinetelor medicale.

  Art. 15 – OG nr. 124/1998

    (1) Unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, vor funcţiona cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

    a) să aibă obiect de activitate unic, constând în furnizarea de servicii medicale, cu sau fără activităţi conexe acestora, stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei;

    b) administratorul societăţii comerciale sau cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului de administraţie să fie medici;

    c) să fie înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale.

    (2) Dispoziţiile art. 4, art. 5 alin. (3), art. 6 – 8 şi ale art. 12 din prezenta OG se aplică în mod corespunzător unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică.

    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică societăţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare.

    Art. 16

    (1) Organizaţiile nonprofit, fundaţiile şi asociaţiile cu activităţi medicale, asociaţiile profesionale, cultele religioase şi lăcaşele de cult religios, legal constituite, pot înfiinţa şi organiza în structura lor, pe baza hotărârii organelor de conducere, cabinete medicale furnizoare de servicii medicale în regim ambulatoriu.

    (2) Cabinetele medicale înfiinţate în condiţiile alin. (1) sunt supuse înregistrării în Registrul unic al cabinetelor medicale, pe baza unei documentaţii stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

    (3) Dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3), ale art. 7 şi 12 din prezenta OG se aplică în mod corespunzător cabinetelor medicale înfiinţate în condiţiile alin. (1).

    Cabinetele medicale, indiferent de forma de organizare, pot desfăşura activităţi de radiodiagnostic, imagistică medicală şi alte activităţi medicale şi conexe actului medical, cu autorizarea lor în condiţiile legii, precum şi activităţi de învăţământ şi de cercetare, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

    Medicul sau personalul medical care desfăşoară activitate medicală în cadrul unui cabinet medical, indiferent de forma sa de organizare, răspunde în mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale, în cazul eventualelor prejudicii aduse pacienţilor.

    Controlul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, indiferent de forma de organizare, se exercită de Ministerul Sănătăţii şi de Colegiul Medicilor din România.

     Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor de sănătate se exercită de Ministerul Sănătăţii şi unităţile sale subordonate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România sau de alte organe abilitate, în condiţiile legii.

    Cabinetul medical trebuie să dispună de o dotare minimă, stabilită prin ordin al ministrului sănătăţii (actualmente Ord. MS nr.153/2003), cu avizul prealabil al Colegiului Medicilor din România, în raport cu specialitatea şi profilul de activitate declarate.

    Medicul titular al cabinetului medical, cel delegat de medicii asociaţi sau reprezentantul legal reprezintă unitatea medicală în raporturile juridice şi profesionale.

    Art. 12 al.1) Cabinetele medicale sunt obligate să efectueze şi activităţi epidemiologice prevăzute în contractul-cadru şi să transmită situaţiile stabilite prin norme ale Ministerului Sănătăţii privind starea de sănătate şi demografică a populaţiei.

    Art. 13

    (1) Pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din OG nr.124/1998 persoanele vinovate vor fi sancţionate contravenţional cu amendă cuprinsă între 1.000 lei şi 2.000 lei.

    (2) Pentru neefectuarea activităţilor epidemiologice şi pentru netransmiterea datelor prevăzute mai sus, precum şi pentru transmiterea de date eronate sau incomplete persoanele vinovate vor fi sancţionate cu amendă cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei.

    (3) Constatarea şi aplicarea sancţiunilor se vor face de direcţiile de sănătate publică judeţene.

   Notă: Potrivit Art. 1 al.3 din OG nr.124/1998, cabinetele medicale individuale pot forma:

    b) cabinete medicale individuale grupate;

    c) cabinete medicale individuale asociate.

    (2) Cabinetele individuale se pot grupa formând cabinete medicale grupate, pentru a-şi crea facilităţi economice comune, păstrându-şi individualitatea în relaţiile cu terţii.

    (3) Cabinetele individuale se pot asocia formând cabinete medicale asociate, în scopul exercitării în comun a activităţii şi al asigurării accesului permanent al pacienţilor la servicii medicale complete. Medicii titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de lege.

   Cabinetele medicale se vor înfiinţa şi vor funcţiona fie în structura instituţiilor, unităţilor cu personalitate juridică, fie în una dintre formele de exercitare a profesiei de medic (fără personalitate juridică).

  Cabinetele medicale se pot înfiinţa şi vor furniza servicii medicale numai în specialitatea şi competenţa medicului titular sau a asociaţilor, în cazul formelor asociative (în cazul celor fără personalitate juridică). Medicii care au mai multe specialităţi şi competenţe pot înfiinţa cabinetul medical pentru una sau mai multe dintre specialităţile şi competenţele medicale dobândite. Medicul este liber să îşi schimbe forma de exercitare a profesiunii prevăzută la art. 6 sau să îşi modifice obiectul de activitate al cabinetului medical în funcţie de specialităţile, supraspecializările şi competenţele dobândite.(Art. 4 al.1,2  și Art.5 al.1 din Ord. MS nr.153/2003).

     Cabinetul medical se înfiinţează la cererea medicului titular sau a medicilor asociaţi din cadrul societăţii civile medicale, ori la cererea reprezentantului legal medical, în cazul unităților medicale cu personalitate juridică. Actul de înfiinţare a unitățiii medicale, indiferent de forma de organizare – cabinet medical individual, societate civilă medicală, unitate cu personalitate juridic (organizată conf. Legii nr.31/1990, entităților non-profit) îl constituie certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale (art.18 și 19 Ord. 153/2003), cu avizul prealabil al Colegiului Medicilor din România, acordat prin colegiile teritoriale (art.7 OG nr.124/1998)

   Unitățile medicale (denumite de legislație generic, „cabinete medicale”), în condiţiile legii şi ale prezentelor norme metodologice, pot înfiinţa puncte secundare de lucru în localitatea în care funcţionează sau în alte localităţi, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Pentru punctele secundare de lucru direcţiile de sănătate publică, în baza avizului eliberat de colegiul medicilor, vor emite un certificat de înregistrare. Mutarea sediului unui cabinet medical va fi aprobată de Colegiul Medicilor din România, prin colegiile teritoriale şi va fi comunicată direcţiilor de sănătate publică.

    Cabinetele de medicina muncii se pot organiza fie în una dintre formele liberale de exercitare a profesiei de medic, fie ca societate medicală înfiinţată potrivit Legii nr. 31/1990, înfiinţarea cabinetelor de medicina muncii se va face potrivit prezentelor norme metodologice.

2. Cabinete medicale individuale

      Cabinetul medical individual  (CMI)  este forma de exercitare a profesiunii de medic, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea medicul titular, singur sau împreună cu alţi medici şi cu alte categorii de personal medical autorizat, au calitatea de salariat sau de colaborator, în condiţiile legii (art.7 Ord.153/2003).

   Notă: calitatea de colaborator a medicului este definită de art. 386 al.3 din Legea nr.95/2006, republicată, cu modificări. Este necesară încheierea unui contract care dovedește relația juridică dintre medic și unitatea sanitară.

      CMI este cabinetul medical fără personalitate juridică, organizat ca formă de exercitare a profesiei de medic, ca și profesie liberală. CMI se poate înfiinţa şi va furniza servicii medicale numai în specialitatea şi competenţa medicului titular.

   Cabinetul medical individual se înfiinţează la cererea medicului titular.

    Certificatul de înregistrare se eliberează de către DSP în baza următoarelor documente:

    – cerere de înfiinţare;

    – autorizaţia de liberă practică a medicului titular sau a asociaţilor;

    – dovada deţinerii legale a spaţiului în care urmează să funcţioneze cabinetul medical;

    – avizul Colegiului Medicilor din România, acordat prin colegiile teritoriale unde ăși au sediile profesionale cabinetele/punctele de lucru;

    – dovada îndeplinirii condiţiilor minime de spaţiu şi circuite funcţionale în concordanţă cu serviciile medicale furnizate pe specialităţi.

    Existenţa dotării minime necesare funcţionării cabinetelor medicale, a condiţiilor minime de spaţiu şi a circuitelor funcţionale în concordanţă cu serviciile medicale furnizate se va verifica de DSP.

    În acelaşi spaţiu cu destinaţia de cabinet medical nu pot fi înfiinţate mai mult de două cabinete medicale şi numai dacă se îndeplinesc condiţiile de compatibilitate între specialităţile medicale privind serviciile medicale furnizate.

    Avizul colegiului medicilor se eliberează în baza dovezii dreptului de liberă practică a medicului titular şi a dovezii deţinerii legale a spaţiului şi numai după verificarea existenţei dotării minime a cabinetului medical (anexa Ord. MS nr.153/2003, modificat). În avizul eliberat de colegiul medicilor se vor menţiona serviciile medicale furnizate şi existenţa dotării minime corespunzătoare activităţii medicale desfăşurate.

    Dotarea minimă va fi verificată și de către direcţiile de sănătate publică pentru toate activităţile medicale ce urmează a fi menţionate în obiectul de activitate al cabinetului medical.

    Formele de exercitare a profesiei de medic vor fi individualizate prin denumire, după cum urmează: în cazul cabinetului medical individual – numele medicului titular, urmat de sintagma “cabinet medical individual …….” (se trece specialitatea/specialitățile medicale ce se desfăşoară în cabinet); denumirea CMI va figura pe firmele cabinetelor şi ale societăţilor în condiţiile stabilite de legislație (art.22 din Ord. 153/2003).

3. Societatea civilă medicală

    Societate civilă medicală reprezintă cabinetele medicale fără personalitate juridică, ca formă de exercitare a profesiei, care se poate înfiinţa de medicii cu drept de liberă (art.6 din Ord.153/2003). Societatea civilă medicală este constituită din doi sau mai mulţi medici asociaţi şi poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici sau orice altă categorie de personal (art.2 al.4 din OG 124/1998) – calitatea de colaborator a medicului este definită de art. Este necesară încheierea unui contract care dovedește relația juridică dintre medic și unitatea sanitară. al.3 din Legea nr.95/2006, republicată, cu modificări.

     Cabinetul medical se înfiinţează la cererea medicilor asociaţi din cadrul societăţii civile medicale. Cabinetele medicale din cadrul societății civile medicale se pot înfiinţa şi vor furniza servicii medicale numai în specialitatea şi competenţa medicilor asociaţi. Medicii care au mai multe specialităţi şi competenţe pot înfiinţa cabinetul medical în cadrul societății civile medicale pentru una sau mai multe dintre specialităţile şi competenţele medicale dobândite (Ord. 153/2003).

Societatea civilă medicală se constituie prin contract de societate civilă, încheiat în formă scrisă între 2 sau mai mulţi medici asociaţi, cu respectarea dispoziţiilor Noului Cod civil, referitoare la societatea civilă particulară, şi a dispoziţiilor normelor metodologice specifice (art.12 Ord. 153/2003).

    Contractul de societate civilă va cuprinde următoarele elemente minime obligatorii:

    – părţile contractului de societate, scopul şi obiectul acestuia;

    – sediul profesional al societăţii civile medicale;

    – patrimoniul social al societăţii civile medicale, cu indicarea aportului fiecărui medic societar, constând în bunuri mobile şi imobile ori în munca medicilor societari;

    – organul de conducere al societăţii civile medicale şi precizarea funcţiilor membrilor acestuia;

    – durata contractului de societate şi modalităţile de încetare a acestuia.

    Societatea civilă medicală este condusă de adunarea asociaţilor. În condiţiile actului constitutiv şi ale statutului asociaţiei, poate funcţiona şi un consiliu de administraţie ce va conduce societatea civilă medicală între şedinţele adunării asociaţilor. Componenţa consiliului de administraţie, modul de desemnare a membrilor acestuia, durata mandatului membrilor şi cauzele de încetare a mandatului acestora vor fi prevăzute în statutul societăţii civile medicale.

    Societatea civilă medicală este reprezentată în relaţiile cu terţii de un reprezentant desemnat prin hotărâre a adunării asociaţilor. Conducerea curentă operativă a societăţii civile medicale este încredinţată unui director executiv, desemnat de consiliul de administraţie dintre membrii acesteia. Directorul executiv poate fi şi o persoană din afara societăţii civile medicale. Organizarea şi funcţionarea societăţii civile medicale vor fi prevăzute în detaliu în statutul său (art.13-16 Ord.153/2003).

   Societatea civilă medicală poate angaja, conform prevederilor legale în vigoare, ca salariaţi sau colaboratori, medici şi alte categorii de personal medical autorizat, precum şi personal auxiliar şi de altă specialitate.

   Certificatul de înregistrare DSP se eliberează în baza următoarelor documente:

  -cerere de înfiinţare;

  -autorizaţia de liberă practică a medicului titular sau a asociaţilor;

  -dovada deţinerii legale a spaţiului în care urmează să funcţioneze cabinetul medical;

  -avizul Colegiului Medicilor din România acordat prin colegiile teritoriale unde ăși au sediile profesionale cabinetele/punctele de lucru;

  -actul constitutiv şi statutul societăţii civile medicale;

  -dovada îndeplinirii condiţiilor minime de spaţiu şi circuite funcţionale în concordanţă cu serviciile medicale furnizate pe specialităţi.

    Un exemplar al actului constitutiv şi al statutului societăţii civile medicale, se va depune şi la colegiul medicilor care emite avizul de înfiinţare.

    Existenţa dotării minime necesare funcţionării cabinetelor medicale, a condiţiilor minime de spaţiu şi a circuitelor funcţionale în concordanţă cu serviciile medicale furnizate se va verifica de DSP. În acelaşi spaţiu cu destinaţia de cabinet medical nu pot fi înfiinţate mai mult de două cabinete medicale şi numai dacă se îndeplinesc condiţiile de compatibilitate între specialităţile medicale privind serviciile medicale furnizate.

    Avizul colegiului medicilor se eliberează în baza autorizaţiei de liberă practică a medicilor asociați şi a dovezii deţinerii legale a spaţiului şi numai după verificarea existenţei dotării minime a cabinetului medical (anexa la Ord.153/2003). Dotarea minimă va fi verificată și de către direcţiile de sănătate publică pentru toate activităţile medicale ce urmează a fi menţionate în obiectul de activitate al cabinetului medical.

    În avizul eliberat de colegiul medicilor se vor menţiona serviciile medicale furnizate, numărul de cabinete al societăţii civile medicale, şi existenţa dotării minime corespunzătoare activităţii medicale desfăşurate.

    Formele de exercitare a profesiei de medic vor fi individualizate prin denumire, după cum urmează: în cazul societăţilor civile medicale – numele cel puţin al unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma “şi asociaţii – societate civilă medicală” sau numele asociaţilor şi sintagma “societate civilă medicală”. Pe firma societăţii civile medicale vor fi menţionate activităţile medicale desfăşurate sau doar cele mai semnificative. Numele vor fi precedate de titulatura medicală. Denumirea societății civile medicale va figura pe firmele cabinetelor şi ale societăţilor în condiţiile stabilite de legislație (Ord.153/2003).

4. Cabinete medicale individuale grupate și asociate

  Art. 2 și 3 – OG nr.124/1998, republicată, cu modificări:

    Cabinetele medicale individuale se pot grupa formând cabinete medicale grupate, pentru a-şi crea facilităţi economice comune, păstrându-şi individualitatea în relaţiile cu terţii.

    Cabinetele medicale individuale se pot asocia formând cabinete medicale asociate, în scopul exercitării în comun a activităţii şi al asigurării accesului permanent al pacienţilor la servicii medicale complete. Medicii titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de lege.

    Cabinetele medicale grupate şi cabinetele medicale asociate pot avea patrimoniu comun, dacă s-a convenit în acest sens prin contractul de grupare sau de asociere. Patrimoniul comun este destinat, în exclusivitate, realizării obiectului de activitate al cabinetelor medicale.

    Contractele de grupare şi asociere a cabinetelor medicale se vor înregistra la administraţia financiară şi câte un exemplar al contractului se va depune la direcţia de sănătate publică şi la colegiul medicilor (art.11 din Ord. 153/2003).

         Ord. Nr.153/2003, cu modificări:

    Cabinetele medicale grupate se constituie pe baza contractului dintre două sau mai multe cabinete medicale individuale, în scopul creării de facilităţi economice comune, cum ar fi folosirea în comun a patrimoniului şi/sau a salariaţilor ori a colaboratorilor. Cabinetele medicale grupate îşi păstrează individualitatea în relaţiile cu terţii. Condiţiile grupării sunt stabilite prin contractul dintre părţi, încheiat în formă scrisă, cu respectarea Codului civil şi a normelor metodologice specifice.

    Contractul de grupare va cuprinde următoarele elemente minime obligatorii:

    – părţile contractului;

    – obiectul şi scopul contractului;

    – sediul profesional al cabinetelor medicale grupate;

    – coordonarea cabinetelor medicale grupate, cu indicarea persoanelor care au calitatea de coordonator, facilităţile economice comune şi modul de repartizare a cheltuielilor comune;

    – durata contractului şi modalităţile de încetare a acestuia.

    Cabinetele medicale asociate se constituie din două sau mai multe cabinete medicale individuale, în scopul exercitării în comun a activităţii şi al asigurării accesului permanent al pacienţilor la servicii medicale complete.

    Medicii titulari din cabinetele medicale asociate intră în relaţii cu terţii în numele asocierii din care fac parte, cu păstrarea drepturilor şi a responsabilităţilor individuale prevăzute de lege. Condiţiile asocierii sunt convenite între părţi prin contract de asociere, încheiat în formă scrisă, cu respectarea legii civile şi a prezentelor norme metodologice.

    Contractul de asociere va cuprinde următoarele elemente obligatorii:

    – părţile contractului şi denumirea asocierii;

    – scopul şi obiectul asocierii;

    – sediul profesional al asocierii;

    – coordonarea asocierii, cu indicarea persoanei sau a persoanelor care au calitatea de coordonator, durata contractului şi modalităţile de încetare a acestuia.

5. Unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

    Unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, vor funcţiona cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

    a) să aibă obiect de activitate unic, constând în furnizarea de servicii medicale, cu sau fără activităţi conexe acestora, stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei;

    b) administratorul societăţii comerciale sau cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului de administraţie să fie medici;

    c) să fie înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale.

    Dispoziţiile art. 4, art. 5 alin. (3), art. 6 – 8 şi ale art. 12 din prezenta OG nr.124/1998 (a se vedea la punctul „Prevederi generale”) se aplică în mod corespunzător unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică.

   Prevederile de mai sus nu se aplică societăţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare (OUG nr.152/2002).

         Ord. MS nr.153/2003:  

     Înregistrarea acestor unităţi se face la direcţia de sănătate publică în a cărei rază teritorială funcţionează unitatea respectivă, prin punctele profesionale/cabinetele medicale respective, cu avizul prealabil al Colegiului Medicilor din România, prin colegiile teritoriale unde vor funcționa cabinetele medicale/punctele profesionale.

    Înregistrarea unităţii şi emiterea certificatului de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale se fac în baza următoarelor documente:

   – cererea reprezentantului legal (administratorul medic) al unităţii medico-sanitare;

   -certificatul de înregistrare la registrul comerţului, respectiv certificatul de înregistrare în registrul persoanelor juridice, ori hotărârea judecătorească de înfiinţare sau actul de acordare a personalităţii juridice;

   -actul constitutiv;

   -dovada legală a deţinerii spaţiului în care se organizează şi funcţionează cabinetul medical;

    -autorizaţia sanitară de funcţionare;

    -avizul prealabil al colegiului medicilor;

    -dovada îndeplinirii condiţiilor minime de spaţiu şi circuite funcţionale în concordanţă cu serviciile medicale furnizate pe specialităţi.

    În acelaşi spaţiu cu destinaţia de cabinet medical nu pot fi înfiinţate mai mult de două cabinete medicale şi numai dacă se îndeplinesc condiţiile de compatibilitate între specialităţile medicale privind serviciile medicale furnizate.

    În cerere se vor menţiona activităţile cu caracter medical ce urmează să fie furnizate de unitatea medico-sanitară / cabinet medical, cu nominalizarea medicilor, precum şi numărul de cabinete medicale ce vor funcţiona în cadrul unităţii.

   Avizul colegiului medicilor se eliberează în baza următoarelor documente:

    -cererea organului de conducere;

    -certificatul de înregistrare la registrul comerţului, respectiv certificatul de înregistrare în registrul persoanelor juridice, ori hotărârea judecătorească de înfiinţare sau actul de acordare a personalităţii juridice;

    -actul constitutiv al societăţii;

    -dovada deţinerii legale a spaţiului în care urmează să funcţioneze cabinetul/cabinetele medicale;

    -declaraţia privind respectarea independenţei profesionale a medicilor şi faptul că va fi angajat numai personal medico-sanitar autorizat;

    -regulamentul de organizare şi funcţionare, care asigură independenţa profesională şi dreptul de decizie ale personalului medical;

    -fişele privind atribuţiile practicării medicinei în cadrul respectivei unități medicale, individualizată per medic salariat/colaborator (calitatea de colaborator a medicului este definită de art. 386 al.3 din Legea nr.95/2006, republicată, cu modificări), din care să reiasă și respectarea competenţei profesionale specifică fiecărei specialităţi ori competenţa medicală; atașat fișei de atribuții trebuie să se regăsească contractul care dovedește relația juridică dintre medic și unitatea sanitară.

Notă: dacă medicul practicant este asociat sau asociat și administrator, nu mai este necesar un alt contract, ci doar fișa de atribuții; dacă medicul practicant este doar administrator, se va dovedi relația juridică privind activitatea medicală a acestuia în cadrul unității sanitare, împreună cu fișa de atribuții;

    -raportul favorabil privind existenţa dotării minime corespunzătoare activităţilor medicale desfăşurate şi numărului de cabinete, document întocmit de inspectori delegaţi din partea Colegiului Medicilor din România, prin structurile teritoriale;

    -programul de lucru al cabinetelor medicale, aprobat de conducerea unităţii.

    Avizul eliberat de colegiul medicilor va cuprinde menţiuni referitoare la activităţile medicale ce urmează să fie furnizate de societate, numărul de cabinete medicale ce vor funcţiona, medicii care vor profesa în cadrul unității medicale, ale căror fișe de atribuții se depun la dosar, precum şi existenţa dotării minime pentru fiecare cabinet medical.

    Modificarea ori completarea numărului de cabinete medicale din cadrul unităţii se va face în condiţiile norme metodologice specifice (Ord. 153/2003).

6. Organizaţiile nonprofit, fundaţiile şi asociaţiile cu activităţi medicale, asociaţiile profesionale, cultele religioase şi lăcaşele de cult religios, legal constituite

     Organizaţiile nonprofit, fundaţiile şi asociaţiile cu activităţi medicale, asociaţiile profesionale, cultele religioase şi lăcaşele de cult religios, legal constituite, pot înfiinţa şi organiza în structura lor, pe baza hotărârii organelor de conducere, cabinete medicale furnizoare de servicii medicale în regim ambulatoriu.

     Asociaţiile şi fundaţiile vor putea înfiinţa cabinete medicale numai dacă au prevăzut în obiectul de activitate acest gen de activităţi.

    Cabinetele medicale înfiinţate în aceste condiții sunt supuse înregistrării în Registrul unic al cabinetelor medicale, pe baza unei documentaţii stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

    Dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3), ale art. 7 şi 12 din OG nr.124/1998 se aplică în mod corespunzător cabinetelor medicale înfiinţate în condiţiile alin. (1).

         Ord. MS nr.153/2003:  

    Aceste unități sanitare trebuie să respecte regulile de înființare, organizare și funcționare descrise deja la pct.4 (cele înființate în baza Legii nr.31/1990), plus:

   -pentru avizare și înregistrare, trebuie anexată hotărârea statutară a organului de conducere privind înfiinţarea unuia sau mai multor cabinete medicale.